Despre dans și nu numai - interviu cu Levi Cosma

Despre dans și nu numai - interviu cu Levi Cosma

Echipa Artistique a avut plăcerea de a se întâlni cu Levi Cosma, unul dintre cei mai mari coregrafi de Hip Hop Dance din România, dansator, jurat la numeroase concursuri importante de dans și organizator de evenimente. Am aflat lucruri despre cariera și proiectele acestuia, despre statutul României în lumea dansului mondial, dar și despre de ce avem nevoie pentru a reuși în viață.

Artistique Magazine: Cum ți s-a dezvoltat pasiunea pentru dans?

Levi Cosma: Sunt și am fost un tip foarte timid. În clasa a V-a erau banchetele acelea tipice, iar colegii mei, fiind mult mai tupeiști decât mine, dansau cam cu toate fetele de care mie îmi plăcea și rămâneam de obicei cu buza umflată. Și, cumva, părinții mei au simțit chestia asta – că dezvolt așa o timiditate – și au încercat să mă încurajeze să mă înscriu la un curs de dans, fapt ce era exclus pentru mine. Apoi au găsit soluția: fiind mare fan Michael Jackson, mi-au spus că dacă învăț toți pașii de bază ai tuturor dansurilor o să reușesc să dansez exact ca el. Am făcut primul pas și m-am înscris la un curs de dans. În acel moment am dezvoltat un anumit tupeu și aroganță. Prin urmare, după primul curs de începători deja eram numit ,,Limbă Lungă”. Chestia asta m-a ajutat să ies în evidență și să ajung în față, chiar dacă nu eram la fel de bun ca ceilalți, astfel n-a trecut mult timp și am fost inclus într-un proiect de dansatori profesioniști.

AQ: Cum a decurs cariera ta?

Levi: Am făcut dans sportiv până în 2003, am avut onoarea de a face parte din generația de aur a dansului, alături de Mihai Petre, István Tóth etc. N-am avut nici pe departe succesul lor, dar eram acolo, printre ei și asta mă încânta. Am ajuns să fac activitatea asta la nivel de performanță și datorită faptului că, la un moment dat, cred că prin `98-`99, István voia să plece de la clubul unde eram, pe fondul că el vrea să își trăiască viața din dans. Nu l-am luat în serios, nu concepeam așa ceva. Atunci am avut primul “click”, pentru că în mai puțin de doi ani, el a devenit campion național. În 2001, Radu Velcu mi-a propus pentru prima oară o colaborare și pe fond de dans modern (nu știam atunci de hip hop și street dance), eu fiind dansator sportiv legitimat la clubul lui.

Am încercat să dezvoltăm și o competiție de street dance. Am pus planul unui festival de street dance în Oradea, care avea să se numească Nymphea. Din 2004 până în 2008 am activat în cadrul Casei Tineretului. Au apărut în peisaj dansatori precum Emil Rengle, Mădălin Farc, Carmen Popa, Darius Domocoș etc., o generație foarte mișto de dansatori. Din 2008 până în 2010 mi-am deschis o sală proprie cu sprijinul domnului Simion. Între timp se dezvolta una dintre cele mai bune generații de dansatori – Future M&Q. Am lucrat cu artiști care ulterior au devenit branduri, precum Ioana Anuța, adică Jo, Nicoleta Ghinea care acum e Nicole Cherry etc. In 2012 am hotărât să mă mut în București, ceea ce a fost o eroare totală. Am stat doi ani acolo și m-am întors în Oradea „cu coada între picioare”. Am încercat să reiau activitatea, dar nu a mai avut același efect, între timp s-au înființat multe cluburi de dans și trupe care funcționau foarte bine.

AQ: Ce ne poți spune despre proiectele la care ai lucrat și la care lucrezi?

Levi: Cândva, în 2016, am avut un accident grav la genunchi care m-a ținut pe tușă o perioadă, timp în care am putut să mă gândesc la ce vreau să fac cu viața mea și cum văd eu toată lumea asta artistică. Așa am pus bazele celui mai important proiect al meu, „The Wings Of…”. Și mi-am pus în plan să nu mai lucrez înrădăcinat într-o localitate, ci să colaborez cu cât mai multe școli de dans ca să-mi împărtășesc experiența și să le ajut, în principal, pe cele din provincie. În momentul de față colaborez cu vreo 50 de școli de dans din România, care au crescut mult în ultimii 2 ani. Am făcut proiecte precum 1 Million Flashmob Tour, în 2017 am realizat o coregrafie de cinci minute cu peste 500 de dansatori din peste 30 de școli de dans din Romania și am realizat un videoclip cu un puternic mesaj de unitate și colaborare: https://youtu.be/RD1ctm1a9WI. Anul trecut am început să facem un documentar, filmând activitatea școlilor de dans, împreună cu trei coregrafi de marcă – Beatrix Dragoș, Renata Veszi și Silviu Cyutz, care au oferit workshop-uri în 16 localități din România. O să-l lansăm pe 30 martie. Iar la începutul acestui an organizez prima ediție a Congresului Național de Dans, care întrunește 40 de coregrafi și organizatori de evenimente din România cu ajutorul cărora vom pune bazele unei federații, pentru a pune la punct anumite lucruri și pentru a seta lucruri vizavi de competiții, de cum să conduci o școală de dans, cum să te legalizezi, cum să devii un antrenor licențiat, cum să organizezi o competiție, cum să jurizezi etc. Ideea e să aducem totul la un nivel profesionist, corect și diplomatic, să nu mai fie „jungla” asta în lumea dansului la noi.

AQ: Care sunt cele mai mari realizări ale tale?

Levi: Sunt mândru de toate realizarile mele, dar și de eșecuri, pentru că în secunda doi am învățat din ele. În primul rând, multe dintre competițiile de street dance care există în România în ziua de astăzi există datorită acelui prim festival pe care l-am organizat, care a fost deschizător de drumuri. Pe partea de competiții, am câștigat foarte multe, atât în calitate de coregraf, cât și de dansator. Dar cea mai mare realizare este fetița mea, Vanessa, iar faptul că și ea practică dansul mă bucură enorm.

AQ: Care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă o persoană pentru a reuși în acest domeniu?

Levi: Eu sunt probabil un bun exemplu, din foarte multe puncte de vedere atât pozitive, cât și negative. În primul rând este nevoie de ambiție, determinare, constanță, putere de a te ridica de jos și foarte, foarte mult respect și dragoste față de ceea ce faci. Eu nu am fost și nu sunt nici cel mai talentat dansator, nici cel mai talentat coregraf, nici cel mai bun organizator de evenimente, dar i-am depășit pe alții prin gândire, creativitate, citind mai mult în domeniu sau vizionând filme și documentare de specialitate. Tot timpul am încercat să găsesc căi ca să fiu mai bun, în orice eșec am găsit cumva o cale de victorie. De aceea, momentele cele mai de succes nu sunt cele în care te afli pe locul I sau în care ai o reușită. Contează cum reușești să depășești momentele mai nasoale și cum reușești să depășești momentele în care ești ultimul. Atunci se creează de fapt personalitatea unui învingător .

AQ: Cum consideri că este văzută lumea dansului din România pe plan mondial?

Levi: Adevărul este că suntem departe, frate... Ăsta-i adevărul, suntem destul de slabi, vorbesc aici strict de domeniul street dance-ului. Și nu suntem slabi pentru că nu avem dansatori buni, cu calități. Problema este că avem dansatori foarte buni, dar nu avem suficienți oameni, dacă înțelegi ce vreau să zic. Ideea de a fi om, din păcate, s-a pierdut la foarte mulți. Pe de altă parte, dansul sportiv românesc are una dintre cele mai respectate federații din lume, avem peste 20 de campioni mondiali, o organizare impecabilă, foarte mulți bani implicați. Există și susținere, oamenii sunt uniți, colaborează, au înțeles ce înseamnă ideea asta și funcționează. Asta încerc și eu să fac prin „The Wings Of” în street dance-ul românesc, doar că încă suntem o generație de... de copilași.

AQ: Cum se poate promova dansul în România?

Levi: Fără o implicare a unei instituții, a unui minister, nu există nicio șansă. Noi suntem mult prea mici. În principal televiziunile sunt pline ochi de dansatori, la „Neața cu Răzvan și Dani”, de exemplu, nu există o emisiune la care să nu fie invitat un dansator/oare sau o trupă, „Românii au Talent”, la fel, plin de dansatori, „X Factor”, „Vocea României”, deci promovarea pe fondul ăsta există. La congresul pe care îl voi organiza vrem să punem bazele unei federații în cadrul Federației Române De Dans Sportiv și să promovăm prin toate modurile posibile dansul de calitate.

AQ: Ai spus că ai avut ocazia să lucrezi cu Emil Rengle. Ce ne poți spune despre asta?

Levi: Am avut onoarea să lucrez cu el, mai bine zis să îl educ în primii lui ani de dans (aproximativ 6 ani) și l-am cunoscut din toate punctele de vedere și chiar în perioadele cele mai grele, fiindcă nu a avut deloc o copilărie ușoară. Recent, da, este adevărat, l-am criticat public și probabil că i-a picat rău. Îmi cer scuze pentru chestia asta, nu a fost și nu este intenția mea, dar nu îmi cer scuze pentru motivul pentru care am făcut-o. Emil a devenit un artist bazat pe influențele oamenilor care au avut un impact puternic asupra lui. El știe foarte bine că un lucru pe care i l-am cerut tot timpul și pe care îl cer non-stop dansatorilor mei sau oamenilor pe care îi educ este ca indiferent de ce fac, să-și asume. Critica mea asupra lui a venit în urma unor lucruri pe care consider că nu și le-a asumat. În opinia mea, victoria lui de la „Românii au Talent” a fost un lucru de care mă bucur pentru el ca om, dar nu pentru ce a făcut pentru artă și dans. Din punct de vedere artistic, ceea ce a făcut la audiții a fost mișto. Mi-a plăcut, l-am și felicitat, dar după aceea s-a văzut clar că este o chestie forțată. Îmi lasă impresia uneori că faima asta l-a schimbat, și nu numai în bine. Totuși, mi-aș dori să văd de la el că nu uită să promoveze în continuare arta, dansul, că o lasă mai ușor cu manipularea și cu dramatismele și că îi înțelege și pe alții, având în vedere că și el a pornit de jos. Există și o doză de fals, o regie din aia de „vai, Doamne, cât de mult vă iubesc”. Viața asta virtuală și dorința de popularitate, de like-uri, de a fi urmăriți, i-a schimbat pe mulți. Mă aștept la mai mult de la el, o mai mare atenție înspre calitate.

AQ: Este vreodată prea târziu să începi să dansezi?

Levi: La dans sportiv știu persoane  care au început să danseze la 21 de ani și în câțiva ani au devenit campioni mondiali. Imposibil nu este, există un mindset pe care reușești să ți-l exersezi, să ți-l antrenezi și să ți-l impui. Depinde cât de dispus ești să-ți urmărești nu interesele, ci targeturile pe care ți le setezi.  Nu există o vârstă, nu există calități pe care trebuie să le ai. Recent, am început să fac o serie de postări pe Instagram, denumită „The Wings of Dance Facts”: postez citate scurte, motivaționale și, de exemplu, unul pe care vreau să vi-l zic și vouă acum este „Munca bate talentul”. Totdeauna, fără niciun fel de excepție. În viață nu trebuie să faceți nimic cu jumătate de măsură, indiferent despre ce este vorba. La finalul zilei, înainte să adormiți, când trageți linie trebuie să fiți mulțumiți de absolut tot ce ați făcut, să nu puteți să ziceți că „uite, aici într-adevăr dacă mai făceam încă un pas, dacă îmi dădeam mai mult interesul, poate că ieșea cum îmi doream”. Să nu aibă cineva impresia că am pretenția de la toată lumea ca la finalul zilei să fie totul perfect. Însă vă cer să fiți mai ambițioși și mai muncitori.

...și nu uitați MAKE IT COUNT! – ORICE FACEȚI, FACEȚI ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ CONTEZE.

Redactori: Alexandra Oprea și Alexandra Boca

Foto: Levi Cosma

 

Cel mai bun film – în viziunea Academiei Americane

Cel mai bun film – în viziunea Academiei Americane

Science of Insanity

Science of Insanity

0