Nocturne de poezie contemporană

Nocturne de poezie contemporană

Navigând printre evenimentele Facebook-ului, în dorința de a repera lucruri interesante cu care să îmi ocup puținul timp rămas din vacanță, am dat de un ONG numit A.R.C.E.N. ( pentru mai multe detalii, link-ul vă ghidează direct către site: http://www.arcen.info/)  care se arată foarte activ în legătură evenimente care promovează spiritul civic și cultura, în general. E posibil să fi auzit de ei de la “Cu bastonul prin București”, care este, în fapt, un traseu cultural.

  Cu toate acestea, articolul de față are ca subiect Nocturnele de poezie contemporană, alt eveniment marca A.R.C.E.N. în colaborare cu BRD-Groupe Société Générale, mai exact la Nocturna de pe 7 septembrie, unde am avut onoarea să fim în prezența poetului Ștefan Manasia, cu dorința de a va îndemna să participați și la cea de pe 14, organizată pe terasa blocului Magheru One.  

 Acestea fiind spuse, am găsit evenimentul ca fiind boem până în măduva oaselor, oferind câteva ore de relaxare plăcută în grădina sediului Rezistența BRD Scena 9, o casă de o arhitectură minunată, din inima Pieței Romane.  

 Încă de la intrare, ne-a întâmpinat o selecție de muzică ușor liniștită, menită să antreneze socializarea între participanți și o mare de luminițe calde, care contribuiau la atmosfera degajată din interior.  

 Am avut ocazia să ne delectăm cu câte un pahar de vin rozé la un preț acceptabil și, din pricina faptului că evenimentul era adresat unui număr restrâns de spectatori, am ocupat două locuri pe pietrele calde cu care era pavat pământul, cu o vedere de excepție către locul luminat de unde urma să ne vorbească Ștefan Manasia. 

 Pentru început, câteva membre A.R.C.E.N ne-au delectat cu o superbă lecturare a câtorva poezii de-ale invitatului, dintre care mi-au atras atenția în mod deosebit “Portret de fată” (“Ea n-are semnal/dar știe să emită semnale.”, ce ironic și frumos), “About a girl”, “Cum ascundem nefericirea?” și “12 aprilie”.  

 Întotdeauna am crezut că, nu atât de profundă sau interesantă, recitarea operei e mai frumoasă venită din oricare voce limpede, mai puțin aceea a autorului, așadar m-am bucurat de interpretare.  

 La puțin timp după aceea, și-a făcut apariția printre noi poetul, o persoană modestă și simplă, îmbrăcat mai puțin extravagant decât majoritatea spectatorilor. Ștefan Manasia mi-a dat impresia unui om normal care a venit să ne explice cum și de ce s-a deschis lumii prin poezie, nu să caute faima sau aplauzele. A răspuns la câteva întrebări adresate, printre care se află câteva cu ajutorul cărora îi putem contura un portret, mărunt de altfel, dar semnificativ pentru a îi înțelege mai bine opera.  

 A fost întrebat în legătură cu scrisul poemelor ca fiind un exercițiu, comparație cu care (așa cum ne-am fi așteptat) nu a fost de acord :”Scrisul poemelor nu este ca o cafea, pe care să o bei zilnic, ci ca o sticlă de șampanie, pe care o deschizi numai la ocazii speicale.”  

 În legătură cu stimulii inspirației lui, Ștefan Manasia a spus:“Cunosc din ceea ce povestesc și scriu influențat de tot ceea ce văd, de tot ce aud, de filme, de muzică, tot felul de teorii științifice și conspiraționale. Tot ceea ce mă stimulează intră într-o formă sau alta în textul poetic.” 

  Ștefan Manasia declară că simte nevoia să își obscurizeze discursul, alteori să fie tranzitiv, asemănând poezia cu o formă de joacă cu mai multe moduri de practici poetice pe care le-a citit, le-a experimentat sau care i-au supraviețuit, relevând inexistența unei rețete cu ajutorul căreia i-am fi putut decripta poeziile. 

 Despre intimitatea unei zile din viața lui, Manasia preferă să scrie dimineața, pe nemâncate, fără o nevoie de anumite condiții deosebite: la birou, în bucătărie, în pat. 

 Mi s-a părut minunată aparenta transparență pe care a afișat-o față de noi, asemeni timbrului său plăcut și intensității scăzute cu care ne vorbea, iar lectura sa a câtorva fragmente de poezie a fost o experiență mai frumoasă decât cea pe care o așteptam.  

 După ce a părăsit “scena”, ne-am retras pe terasa casei, așezându-ne pe niște fotolii rotunde și moi, la povești, în lumina caldă a instalațiilor.  

 Fusese o seară profundă, racoroasă și destinsă, experiență pe care v-o recomand vinerea care urmează ( 14 septembrie, de la ora 21:00) din tot sufletul, având mai multe detalii în evenimentul de pe Facebook: https://www.facebook.com/events/215792592403698/.În aceeași măsură, vă recomand să încercați opera lui Manasia, prin prisma răspunsurilor relatate în articol. 

  

Película – Festivalul experiențelor latinoamericane

Película – Festivalul experiențelor latinoamericane

50 de umbre ale unei vieți altfel

50 de umbre ale unei vieți altfel

0