50 de umbre ale unei vieți altfel

50 de umbre ale unei vieți altfel

În primul meu articol, în calitate de redactor aici, am încercat să abordez o temă mai puțin discutată, anume accesibilitatea persoanelor cu dizabilități (a celor care utilizează un scaun cu rotile în special) în București, rezumându-mă la un traseu aparent banal (“Prin București: la pas și…pe patru roți”). Acum, la aproape doi ani distanță, m-am gândit să scriu despre un subiect din aceeași “sferă”, dar cu o notă mai umoristică. Mai exact? Situații și discuții cu care se confruntă destul de des persoanele cu diferite dizabilități.

 1. “Ce s-a întâmplat/Ce ai pățit?”

“Adesea, eram tentată să răspund: <<O despărtire nefericită de serviciile secrete>>, doar că să le observ reacția, dar mă abțineam.”

Pot spune că acest pasaj este unul dintre favoritele mele din “Înainte să te cunosc” și, de multe ori, am fost și eu tentată să folosesc o replică asemănătoare, doar că inspirația și contextul nu mi-au permis întotdeauna. Și nu mă înțelegeți greșit, dacă întrebarea vine din partea unui copil este de înțeles și perfect normal. Însă lucrurile se complică atunci când întrebarea așteaptă un răspuns sau când ea vine chiar din partea unui adult. Așa se ajunge la replici precum: “o/îl doare piciorul”, “nu știu”, “a căzut și s-a lovit” sau “așa s-a născut”.

2. Aproape orice persoană pe care o cunoști devine, ca prin magie, expertă în toate specializările medicale

De acord, e normal să îți faci griji pentru acea persoană și să încerci să găsești diferite soluții. Dar de aici până la conversații întâmplătoare cu oameni pe care abia i-ai cunoscut și care cred că au descoperit remediul miraculos, e o cale destul de lungă și nu tocmai confortabilă pentru noi. (Sincer vă spun, de multe ori mă gândesc că aș putea să dau la medicină având în vedere cunoștințele pe care le-am adunat de-a lungul anilor.)

3. Îmbrățișările 

Pe cât de inocent și natural ar părea acest gest, pentru cineva care folosește un scaun cu rotile devine una dintre cele mai grele probe din finala unui concurs de supraviețuire. Ca să înțelegeți mai bine, imaginați-vă următoarea scenă: stați pe un scaun și cineva (care acum are aproape de două ori înălțimea voastră) încearcă să vă îmbrățișeze fără să pară că vrea să vă sufoce. Rezultatul: cel mai probabil, mission failed. Iar dacă voi sunteți cei care vreți să îmbrățișați pe cineva care stă pe un scaun și nu sunteți deja la același nivel cu el/ea vă recomand să nu încercați să vă lăsați pe genunchi sau orice alt gest asemănător pentru că va depăși cu mult barierele inconfortabilului.

4. Falsa empatie

Acesta este unul dintre cele mai delicate subiecte pentru o persoană cu dizabilități pentru că, în principal, niciodată nu poți să știi cu exactitate cât de sinceră este persoana din fața ta. Da, poți să intuiești, să presupui, să simți, dar nu să știi. Asta se întâmplă pentru că majoritatea oamenilor din jurul nostru (al celor cu diferite deficiențe) tinde să ia în derâdere anumite aspecte, să compătimească mai mult decât ar fi cazul sau chiar să devină prea protectivi.

Ceea ce mă duce la...

5.  Fragil, pericol de spargere

Avertismentul de mai sus îl puteți găsi pe obiectele din sticlă, cele care trebuie manevrate cu grijă pentru că există riscul de a se sparge, dar în niciun caz nu îl veți găsi scris pe o persoană cu orice fel de dizabilitate. Avem sentimente, emoții, trăiri? Categoric. Putem fi răniți de anumite gesturi sau vorbe? Absolut. Dar ultimul lucru pe care ni-l dorim (și care ne poate facem să ne distanțăm de anumite persoane) este să fim tratați ca și cum, în orice moment, am putea să ne spargem chiar sub ochii voștri.

*Bonus*

În general, mă consider o persoană realistă (cu o mică înclinație către optimism) astfel că, m-am gândit să echilibrez puțin balanța prezentând și câteva aspecte pozitive (în special din punct de vedere social) ale vieții din această perspectivă.

1. Apropierea de un “crush” poate fi mai ușoară

Sincer vorbind, cu toții am văzut acele filme siropoase și clișeice în care unul dintre personajele principale ale poveștii de iubire are nevoie de ajutor în diverse situații, de aici ajungându-se la (re)descoperirea magică a celor doi protagoniști. În cazul nostru, se poate concretiza în ținutul mâinii pentru a ne ajuta să urcăm câteva scări, luatul în brațe precum o prințesă în situațiile în care scaunul cu rotile nu ne este de ajutor sau pur și simplu într-un prilej de a începe o conversație.

2. Scaunul cu rotile face totul mai distractiv și mai original

De multe ori, scaunul cu rotile ne determină (atât pe noi, cât și pe cei care ne însoțesc) să privim situațiile din diverse perspective și ne poate face (pe mine, cel puțin) să devenim mai organizați și să ne adaptăm mai ușor la un context nou. Dar pe lângă avantajul practic, situațiile banale se pot transforma în unele memorabile: drumul către o clasă se poate încheia cu o sesiune de drifting, colegii sau prietenii pot exersa cu tine înainte de examenul auto iar o vacanță îți va rămâne sigur în amintire dacă adaugi și o pană la una dintre roți.

3. Carpe diem

Când ești o persoană cu dizabilități, nu trebuie să îți mai faci griji că vei ieși în evidență într-un grup pentru că, inevitabil, oricum se va întâmpla asta. Astfel că, în timp, am învățat să renunț la nevoia de a aparține unui grup, de a mă amesteca printre oameni, și să trăiesc mai mult în prezent: să dansez așa cum îmi spune inima indiferent de câți ochi mă privesc, să râd cu persoanele care reușesc să vadă și dincolo de exteriorul nu tocmai “perfect”, în esență să fiu eu. Sau, mai bine spus, să îmi dau voie să fiu eu – cu bune, cu rele – și atunci și ceilalți mă vor trata ca atare.

Ilustrație: Ana Miron

 Nocturne de poezie contemporană

Nocturne de poezie contemporană

The Entire History of You

The Entire History of You

0