Iubirea și călătoriile ei

Iubirea și călătoriile ei

Iubirea... pâlpâie zgomotoasă în beculețele ghirlandelor din Vamă și în luceferii negri din vârful frunții.

 Iubirea… se agață de mine când o rog să mă lase și se petrece cu pasiunea, de nu mai știu ce e una, ce e cealaltă sau cine sunt eu, pe care s-o vreau, de care să mă lipsesc.

 Iubirea, o simt concentrată în valuri, în ploaia de lumină ce-mi curge din soare-n retină.

 Iubirea… se plimbă indiferentă prin mine, frumos oximoron pe care aș fi dorit să-l țin ca pe o pălărie de efect, să o port mândră, dar să poată să o zboare vântul când  nu mă mai țin de ea, sigură cu două mâini.  

 Iubirea alunecă pe vânt și găsește.

 *

 Iubirea transformă articolul de față în ceva mai mult decât o înșiruire fără sens despre iubire. Și vreau să vă închipuiți cum s-a sfârșit, cum am strigat-o să mai rămână puțin acolo, de dragul stelelor pe care le văd în mare și de dragul vântului, că era atunci doar o briză pe care n-aș fi putut să o trimit, de-a lungul autostrăzii A2 și mai departe nici atât.

 Mai stai, iubire, să se întețească vântul. 

 Iubire,  hai să mai rămânem puțin să ascultăm „Cu tine”  pe rogojina noastră de pe plajă, în bătaia luminilor și-n zgomotul valurilor și-apoi să zbori cum zboară aerul sărat prin părul meu și poate c-ai să ajungi și ai să găsești... Și apoi să oprească cineva repede vântul! 

 Nu te urca în mașina asta de Mangalia!

 Dar iubirea s-a urcat atunci și a plecat din locul acela al nostru, a plecat din Vamă de tot. Nu mi-a spus nimic, nu mi-a făcut nicio promisiune. Nicio insinuare că s-ar întoarce sau s-ar strădui să găsească.

  Și am căutat-o! Am căutat-o acasă, la București, am căutat-o în Ploiești, Pitești, Craiova...

 *

 Să zbori mai degrabă în ochii ei căprui decât aici și-o s-o găsesc mai bine eu, că te știu de-o viață și-am să te recunosc.

 *

- De ce te-ai întors...? 

 Și vântul s-a oprit.  

Foto: Ana Topor

Vremea se răzbună

Vremea se răzbună

SummerOn!

SummerOn!

0