Impresii despre Bologna

Impresii despre Bologna

“You may have the world if I may have Italy”, afirma Leonardo da Vinci acum foarte mult timp.

 Și mulți îi dau dreptate și în ziua de astăzi, în momentul în care le apare în minte frumoasa Toscană, cu vegetația și satele ei însorite. Cu oamenii ei frumoși și deschiși, cu accentul lor mieros, cu orașele arhipline de turiști însetați după arhitectură, cu Florența lui Michelangelo, în care calci de-a dreptul pe Renaștere. 

Am să abordez Toscana dintr-un punct la care nu toată lumea se gândește când spune Italia, întrucât mai reprezentativ pentru orașul în sine au ajuns să fie pastele care-i poartă numele, în locul tuturor celorlalte lucruri pe care le are de oferit. Cu toate acestea, compătimesc persoanele care nu  s-au bucurat, măcar o dată în viața lor de o porție înecată în parmezan de paste Bolognese.

 Am stat  trei zile cu familia mea în Bologna și, chiar dacă nu este în topul atracțiilor italiene, există acolo lucruri faine de care te poți bucura din plin.

 Încep prin a spune că ceea ce m-a vrăjit a fost atmosfera specifică - faptul că erau mulți tineri pe străzile ramificate și că  tarabele nu vindeau suveniruri obișnuite, ci mâncare multă și foarte bună. Am întâlnit de la mezeluri cu grosimea cât dublul diametrului capului meu, la brânzeturi italiene și înghețată și cafea (inclusiv latte-ul de suflet). De pizza nici nu mai menționez.

 Muzică stradală, râsete, viață.

 Și cu toate că predominau turiștii, spre deosebire de alte orașe cunoscute din Italia în care am fost, în Bologna erau toți ghidați cu o anumită relaxare, nespecifică orașelor Roma sau Milano.

Din punct de vedere al atracțiilor arhitecturale, menționez, în primul rând, turnurile înclinate. Pe vremuri, Bologna adăpostea sute de turnuri, simbol al bogăției și prosperității familiilor care le planificau și sponsorizau construirea. Două dintre puținele turnuri rămase ( întrucât celelalte au fost dărâmate în jurul secolului al XIII-lea) sunt Asinelli și Garisenda. Garisenda este mai mic și vizibil înclinat, astfel încât înălțarea s-a oprit și nu poate fi vizitat din motive de securitate. În Asinelli, însă, se poate intra și urca 480 de trepte mititele și abrupte, pentru că promite, în final, o imagine splendidă panoramică a orașului Bologna. Sincer, cel puțin la urcare, a meritat fiecare treaptă. 

 Bologna e cunoscută și pentru Piața Maggiore, un spațiu deschis, central, foarte frumos, înconjurat de edificii impresionante, dintre care cele mai importante sunt Basilica San Petronio și Fântâna lui Neptun. În San Petronio există, de altfel, o deschizătură în acoperiș și, în funcție de poziția soarelui, lumina indică pe podea luna și ora actuală. 

De asemenea, orașul este cunoscut și datorită acoperișurilor roșii și trotuarelor lui acoperite, pentru a te plimba în voie când plouă. Iar 90% din case sunt portocalii și galbene, deci te îmbeți din plin de culori calde.

 “La rosa, la dota, la grassa”, Bologna cea frumoasă, m-a fascinat prin modestie și măreție, combinate în același mediu citadin. Vă doresc din tot sufletul să ajungeți să o vedeți și poate mă contactați să împărtășim opinii, căci pentru mine a avut un iz dulce de “acasă”.

Foto: Alexandra Ene

Poate un înger

Poate un înger

Avicii, un DJ deosebit

Avicii, un DJ deosebit

0