Nevoia de vintage

Nevoia de vintage

Trecerea timpului, efemeritatea lucrurilor, natura destinului. Toată lumea are acea idee filosofică, sau mai de grabă o întrebare, care le bântuie fiecare discurs interior. Ce-mi da, însă, acest sentiment de vertigo este, în mod aproape ironic, repetiția.

Lucrurile vintage sunt acum la modă, am observat. Obiceiul ce era odată de nișă, a devenit un „must” pentru oricine în căutarea unui look „aesthetic”. În mod evident, ca orice „trend” a devenit victima propriului său succes, brand-urile încercând să îl recreeze, aducând înapoi tendințele de acum mai bine de 20 de ani.

Totuși de ce vintage?

Oricâte lucruri drăguțe ai putea găși în second hand-uri, vintage înseamnă mai mult decât a cumpără niște haine la un preț bun care arată cool. Aș putea zice că descrie mai de grabă o filosofie de viață ce aduce un omagiu unor vremuri pe care nu le-am trăit.

„Știi acel sentiment pe care îl ai când intri într-un anticariat și simți acea nostalgie, deși nu ai mai fost niciodată? Ai un sentiment de familiaritate”, o pune în cuvinte Adelina, deținătoarea magazinului de haine vintage Consignatia7. „Așa e și cu hainele vintage, când te uiți la ele și după le probezi, te gândești că unei persoane, probabil de aceeași statură, acum mai bine de 20 de ani, i-a plăcut exact același lucru. Când probez o rochie îmi amintește de mama, există acea prezență, un confort”. Exact senzația asta o am și o caut și eu când mă plimb prin magazinul ei în căutarea acelor piese care să mă poarte într-o altă era, într-un trecut, într-un viitor, într-un prezent alternativ, prin prisma altor timpuri.

„Nici materialele nu mai sunt la fel, mă uit la tricoul ăsta care a fost spălat de măcar de 35 de ori și încă este perfect purtabil, ba mai mult, arată și mai bine decât un tricou nou pentru care plătești 150 de lei să vezi prin el”. Presupun că este acea siguranță pe care ne-o oferă, motivul pentru care ne tot întoarcem din nou și din nu în istorie. Consistența trecutului pare ceva  de o calitate indubitabilă, ce oferă o sursă nelimitată de inspirație, iar vintage-ul reflectă perfect cum avem la baza un prim model pe care îl folosim pentru a crea noul, și cu fiecare „nou” care se transformă în vechi, acesta devine un alt strat pentru următorul „nou” ce va fi. Suntem sortiți repetiției, „ceea ce omul face a mai fost făcut”. Precum spune și Eliade în „Mitul eternei reîntoarceri”: „obiectele lumii exterioare nu au valoare intrinsecă”, căci fiecare generație care adaugă câte un strat la acel „nou” îi da înțeles. 

De aceea cred nu numai în importanța, dar și în nevoia de vintage, datorită semnificației pe care o poartă. Este o istorie  ce ajunge să treacă peste date și fapte concrete, este o istorie aproape de om ca esență. Însă popularizarea acestui fenomen are o semnificație la rândul său: reprezintă căutarea noastră de a ne reinventa, căci momentan nu pare că mai avem nimic de adăugat, ci trăim dntr-o adunătură eclectică de rămășițe ale unor idei.

Ilustrație: Flavia Stoia

Avicii, un DJ deosebit

Avicii, un DJ deosebit

What happened to Monday?

What happened to Monday?

0