Suntem fericiți?

Suntem fericiți?

Fericirea nu este o stare continuă. Vreau să clarific asta înainte să mă avânt în orice fel de gând pe care se poate sau nu să îl regăsești aici. Fericirea vine în puseuri, fericirea absolută este aproape imposibilă prin simplul fapt că nu poate dura la nesfârșit și nu poate cuprinde orice aspect al vieții.

În locul acestei fericiri absolute la care toți aspiră, aș vrea mai degrabă o perspectivă pozitivă asupra vieții, care îmi da destulă motivație pentru a evolua, pentru a trăi și pentru a mă simți bine. Până la urmă, dacă privești totul cu ochi liniștiți, împăcați, lumea va părea un pic mai primitoare, mai frumoasă. 

Aș putea spune că oamenii care nu sunt demoralizați ușor sunt cei mai “fericiți”. Oamenii care nu se împiedică de cele mai mici inconveniențe ale vieții lor. Dar ca să ajungi în punctul în care ești îndeajuns de puternic încât să nu te mai atingă nimic, trebuie întâi să fii fragil, vulnerabil, slab. Și câțiva dintre noi trec o singură dată prin stadiul ăsta. Alții, care nu învață atât de ușor, natural, trec de multe ori prin perioade în care totul pare fără speranță și dezolant. De abia după știu cum să se adapteze și să nu se mai lase doborâți. Până la urmă, scopul unui om ar putea să fie pur și simplu acceptarea experiențelor sale, acceptarea prezentului, acceptarea ființei proprii.

Problema e că de cele mai multe ori e imposibil să fii bine din toate punctele de vedere și să nu ai nimic de reproșat vieții tale. Și aici intervine mentalitatea pe care o avem. Dacă ne simțim fericiți, ok cu noi înșine, avem puterea să trecem cu vederea micile lucruri care nu merg așa cum am vrea noi să meargă. Dar dacă ai primit câteva lovituri de la viață care te-au demoralizat și nu te-ai vindecat complet, mai târziu, când vor apărea lucruri care nu merg, ele pot deveni cu ușurință sabotori care te împiedică să te simți bine. Pentru că se reactivează felul în care te simți când ceva nu funcționează cum îți dorești, indiferent de cât de important e. Doar pentru că uneori mintea noastră are tendința să perceapă într-un mod negativ totul, odată cu experiențele mai puțin fericite prin care toți trecem.

Fericirea se traduce prin atât de multe lucruri, încât nu sunt în stare să le îndes pe toate aici sau în capul meu. Fericirea depinde de mulți alți factori și nu mi se pare că e ceva de sine-stătător. Nu se rezumă le euforie, dar nici la o stare generală de bine. În mare pentru că fiecare om interpretează fericirea după tiparele din mintea lui sau după concepțiile de care s-a lovit de-a lungul vieții. Ființele umane au idei diferite asupra conceptului ăsta care pentru mine și mulți alții este încă ambiguu.

Cei care nu analizează concepte ca fericirea atât de mult sunt de obicei cei care simt cel mai des pe pielea lor sentimentul acesta. Noi, ceilalți, ne creăm o barieră din propria minte care gândește prea mult și vrea să tragă concluzii, vrea să analizeze idei precum fericirea, fapt care uneori ne seacă pe toți în loc să ne ofere împlinire. Și aici intervine un fel de cerc vicios în care te gândești constant la fericire și la ce crezi tu că este dar nici nu mai apuci să o simți atât de mult pe cât ai vrea. Aceștia sunt oamenii care uneori nu par fericiți pentru că pur și simplu propria lor minte nu le permite. În același timp, cei care nu stau deloc să se gândească la asta tind să fie superficiali, cred eu. Le scad șansele de a descoperi ce este în spatele rutinei, în spatele vieții de suprafață pe care o duce multă lume fără să realizeze ce e cu adevărat important pentru ei. Din păcate, ignoranța și necunoștința de cauza e foarte răspândită. Totuși, unul câte unul, oamenii se vor trezi la realitate, sper eu.

Fericirea este un concept extrem de abstract, asta se știa deja. E foarte puțin probabil ca oamenii să îi descopere toate dimensiunile, să o generalizeze. Nici că ar avea rost să facem asta, căci ea nu trebuie în niciun caz definită, ci mai degrabă experimentată. Aleg să cred că nu se rezumă la niște reacții chimice din creier. Oricum, orice ai alege tu să crezi, sper să te regăsești constant în orice dimensiune a fericirii, fie că e liniște sufletească sau euforie trecătoare.

 

Foto: Mara Anastasia Isvoranu

Reper

Reper

C A R T E

C A R T E

0