Interviu cu Paul Gheorghe - Trouble Dance Company

Interviu cu Paul Gheorghe - Trouble Dance Company

Zilele trecute am reușit să stăm de vorbă cu Paul Gheorghe, dansator, coregraf și fondator al Trouble Dance Company, și nu în ultimul rând jurat la o mulțime de competiții naționale și internaționale de dans. Prin acest interviu am vrut să descoperim mai multe despre viața acestuia, despre conceptul Trouble, dar și despre dans, în general.

Artistique Magazine: Cum s-a format Trouble Crew?

Paul Gheorghe: Trupa s-a format în 2005, dar idealul și scopul meu a fost de a forma trupa din `99. În 2000 am plecat de acasă, la trei noaptea, cu doar 50 de lei în buzunar, am venit la București ca merchandiser să așez biscuiţi pe raft ca să pot să fac Trouble-ul. O mătușă a promis că mă ajută și am stat la ea cam 2 luni. Ea se culca pe la ora 21:00, iar într-o seară am întârziat și am ajuns undeva pe la ora 23:00. Prima dată m-a iertat, dar a doua seară mi-am găsit toate hainele afară, în saci. Am fost nevoit să las cheia sub preș și să dorm la subsolul blocului timp de două luni, mâncând cartofi cruzi. Viaţa în sine o priveam ca pe o problemă: totul era negativ, însă, fiind o fire foarte optimistă, am zis că în orice problemă poţi să găsești și un lucru pozitiv. Așa că am căutat să găsesc latura pozitivă astfel încât din toate dezavantajele pe care le-am avut să îmi creez un avantaj.

AQ: De ce „trouble”?

PG: Am tot căutat diferite nume: mă uitam pe reviste, mă uitam peste tot. Prima dată am vrut să-l numesc „As” - asul din mânecă -, am vrut să-l numesc „Don’t touch” și la un moment dat, stând pe o bancă la Unirii am auzit un băiat care a spus „you are in trouble” și mi-a plăcut atât de mult cum suna cuvântul ăsta „trouble”, încât am zis că ăsta  vreau să fie numele. Am simţit din primul moment. „Trouble” nu trebuie să fie neapărat „probleme”, poate să aibă mai multe interpretări. Interpretarea mea de bază este că problemele pot avea lucruri frumoase, trebuie să le vezi ca să mergi mai departe. Dar, în același timp se leagă și cu participarea la campionate: punem probleme adversarilor pe scenă, strict pe scenă. Oricum ar fi, în viaţă te lovești de probleme, important este cum treci peste ele. Am ales numele de „trouble” în ideea de a fi o motivaţie.  De asemenea, și motto-ul nostru are o poveste în spate. Eram în Franța, și am ajuns să facem un battle cu un alt grup, de francezi. Au fost mai buni decât noi, au câștigat. La final, ne-au spus „Don’t stop for nothing”. Asta înseamnă, că orice s-ar întâmpla, nu trebuie să te lași învins, descurajat, demoralizat. Continuă.

AQ: Care au fost cele mai importante momente din istoria Trouble-ului?

PG: Mi-am dat seama că orice om are nevoie să își dezvolte personalitatea. Am avut ocazia să văd cum se dezvoltă copii care au venit cu un deficit de educaţie și socializare și cum au reușit să-și construiască o personalitate puternică de-a lungul timpului. De asemenea, câștigarea campionatului UK Streetdance Championship în 2013 a fost un alt moment important. Ne-a adus notorietate, bucurie și, totodată,  a devenit o motivaţie pentru foarte multe trupe din ţară și pentru foarte mulţi dansatori. În 2015 am participat la Campionatele Mondiale în America în San Diego și deși nu am reușit să ajungem în finale, am avut ocazia să vedem lumea reală a dansului și, cunoscând alte culturi și alţi oameni, să schimbăm mediul de viaţă din România.

IMG-20180909-WA0033.jpg

AQ: Cum a început cariera dvs. de dansator?

PG: Pot începe prin a spune că nu am avut niciodată un coregraf.  Am început să dansez la bunica mea la ţară, la un cămin cultural unde se făceau nunţi. Așa am învăţat populara. Apoi, la Galaţi fiind, am văzut câţiva băieţi dansând „pe marmură”, erau b-boy. Astfel am luat contact cu streetdance-ul și am înţeles că dansul nu se rezumă doar la popular. Am stat vreo 3 luni ducându-mă în fiecare zi pe faleză ca să îi văd. La un moment dat unul dintre ei m-a invitat să dansez și am știut că ăsta va fi viitorul meu. Nu o făceam pentru faimă sau ca să „agăţăm fete” sau lucruri de genul; o făceam pentru că ne definea. Şi de aici am început ușor ușor să cresc și să mă dezvolt mai mult.

AQ: Ce definește un bun coregraf? Care sunt calităţile acestuia?

PG: Este o diferenţă între coregraf, instructor și metodolog. Instructorul este cel care predă niște pași de dans, metodologul este cel care găsește metodele cele mai bune de a pune dansatorii și instructorii în valoare. A fi coregraf, totuși, este mai mult decât o denumire. Înseamnă să ai o experienţă extraordinar de mare, să fii în domeniu, să cunoști stilurile de dans, să înţelegi istoria lor, de ce și cum s-au clădit. Din punctul meu de vedere oamenii care merită toată atribuţia de coregraf sunt cei care dau un viitor. Asta înseamnă că dau copiilor pasiune pentru dans, dau tehnica necesară, aspiraţiile de viitor, direcţiile portivite și în același timp viziune în arta coregrafică.

AQ: Care este atmosfera în timpul antrenamentelor?

PG: La Trouble Dance Company sunt 2 tipuri de antrenamente: cursul de bază, unde atmosfera este foarte distinsă și antrenamentele sunt lejere. Toţi sunt prieteni , socializează, ies, și nu se rezumă doar la  sala de dans. La cursul de performanţă antrenamentele sunt la fel de frumoase, numai că pasiunea pentru dans este mai mare, transpiraţia este mai mare, cum s-ar spune. Atmosfera este de competiţie, de evoluţie, de valorificare a personalităţii tale. Acolo te autodepășești, devii un om stabil, puternic, cerebral și calm.

AQ: Ce înseamnă a fi în Trouble?

PG: A fi în Trouble înseamnă a fi într-o familie. Nu contează cum arăţi, nimeni nu te judecă. Dansul este făcut să unească, este făcut ca să ne ajute să comunicam, chiar și cu un om străin. Nu contează cine ești, te vom susţine în permanenţă. Sub nicio formă nu se caută subjugare, ci din contră, se caută susţinere, evoluţie și ideea de familie.

IMG_20180908_164206_496.jpg

AQ: Cum se poate lua legătura cu Trouble?

PG: Avem un website, www.trouble.ro, unde avem detalii despre toată activitatea noastră, plus pagină de contact unde găsiţi adresa de email și un număr de telefon. De asemenea, avem pagină de Facebook, Trouble, și pagină de Instagram, Trouble Dance Company, unde ne pot găsi. Prima ședinţă o avem gratuită. Vrem ca oamenii să vină în casa noastră și să vadă despre ce este vorba și să ni se alăture cât mai mulţi.

AQ: Şi, în final, este vreodată prea târziu să faci ceva în dans?

PG: Sub nicio formă. Pot să vă spun un lucru: deși corpul îmbătrânește, mintea nu o face decât în momentul în care lăsăm responsabilităţile sau necazurile să preia controlul. Dacă te gândești vreodată că dansul are vârstă sau e prea târziu pentru tine, pune-ţi un semn de întrebare: dacă ţie îţi place dansul și vrei să dansezi de ce să nu îţi oferi măcar o dată sau de două ori pe săptămână ceva ce îţi place?

Prin Caracter, Ambiție și Personalitate, cu CAP, poți realiza orice iți propui.

Don’t stop for nothing!

Redactor colaborator: Alexandra Boca

Poze: Paul Gheorghe

CINEPOLSKA - Oglinda cinematografiei poloneze

CINEPOLSKA - Oglinda cinematografiei poloneze

Muzeul Fitzwilliam

Muzeul Fitzwilliam

0