The Sunset Limited

The Sunset Limited

 Sâmbătă, 16 septembrie, str. Sfinții Apostoli 44

 Printre străzi mici, uitate, printre case prăfuite, un semn marchează clădirea în care se află un teatru. Unteatru, locul în care mi-a fost scos sufletul la suprafață, destul cât să mi se vadă în ochii sticloși. Locul în care o punere în scenă de mici proporții și doi actori m-au făcut să mă îndoiesc de întreaga mea existență și motivul pentru care sunt, principiile după care trăiesc. 

 Piesa “The Sunset Limited” a fost pusă în scenă de mai multe ori în România, însă eu am ajuns să o văd de abia în mijloc de septembrie. Mai devreme nici nu aș fi fost pregătită. Scrisă de Cormac McCarthy, regizată de Andrei și Andreea Grosu, piesa îndeamnă publicul să își îndrepte atenția asupra unor doi oameni, două perspective, cu focus pe viață, moarte, (in)existența fericirii în natura umană și credință. 

 Punctul de plecare al piesei nu pare ieșit din comun, nu este ceva nemaintâlnit. Însă evoluția ei până în momentul culminant o face un declanșator de gânduri și îndoieli. Pe peronul unei stații de metrou se intersectează două vieți ce în alt context nu s-ar fi putut întâlni vreodată, fapt care dă naștere unui conflict al viziunilor. Un profesor sinucigaș este salvat de la moarte de un fost pușcăriaș, cel din urmă având o credință în Dumezeu ce îi guvernează viața. Cei doi alunecă într-o discuție, un fel de contrazicere, presărată cu experiența de viață a amândorura. Pentru profesor, cultura este lucrul în care crede, spre deosebire de fostul pușcăriaș, care admite limitarea cunoștințelor lui la cuvintele Bibliei, continuând totuși să promoveze ideea de frăție, îndrumare și bunătate. Nu are rost să divulg mai mult, căci oricum nu aș putea integra totul într-un text atât de mic, la fel cum nici mintea mea nu a putut să cuprindă tot ceea ce înseamnă piesa asta. 

 Poți vedea “The Sunset Limited” doar cu mintea dezgolită de orice prejudecată, orice perspectivă pe care ți-ai format-o de-a lungul timpului. Iar dacă nu se întâmplă asta înainte de a fi pus față în față cu piesa, mintea îți va fi dezgolită oricum, imediat ce se iscă dialogul dintre cei doi. Căci te transpune într-un cadru în care doar asculți, absorbi și procesezi. Nu mai e loc de integrarea unei opinii proprii. 

 Mi-a fost dată peste cap percepția asupra lucrurilor pe care o credeam oarecum solidă, m-a durut posibilitatea ca perspectiva întunecată prezentată de profesor să fie adevărată. Cu mintea deschisă spre două viziuni ce se bat cap în cap, ajunsesem în stadiul în care nu mai știam ce este adevărat și ce nu. Sau, mai degrabă, în stadiul în care mi-am dat seama că nu am cum să știu ce este adevărat și ce nu. 

 Odată cu terminarea piesei, am fost forțată să revin la normalitate, la viață, la sinele meu. Tot ceea ce am acumulat din aproape două ore și ceea ce știam deja s-au contopit și au luat forma unui fel de sabotor care era deja acolo, dar parcă îmi acaparase întreaga ființă atunci. L-am putut micșora doar în momentul în care am realizat că e de ajuns să trăiesc, fără să analizez motivul sau scopul pentru care fac asta. Mi-am dat seama că nu e necesară o însemnătate a tot ceea ce mi se întâmplă. Este și va fi întotdeauna alegerea mea dacă și cum îmi voi stabili o viziune fixă.

 The Sunset Limited te trece prin introspecție, printr-un cumul de emoții ce duc spre negativitate și la sfârșit te lasă să te descurci singur, revenit la realitate, cu tot bagajul de informații în spatele minții tale. Piesa se asigură că vei rămâne cu măcar o replică, o realizare sau un cuvânt al unuia din personaje în cap. Ceva ce rezonează cu o frică sau o indoială deja existentă în ființa ta.

“Poate că vreau iertare, dar nu am cui să i-o cer.”

Sursă foto: http://unteatru.ro

 

The Dragon's Gem - Part 2: Imprisoned

The Dragon's Gem - Part 2: Imprisoned

Honeymoon - Flash Fiction

Honeymoon - Flash Fiction

0