Cum să NU îți petreci vacanța

Cum să NU îți petreci vacanța

Vară! Soare! Sfârșit de clasa a 10-a... . Evadareee! Sau nu?

Mi-am făcut și eu planuri de vacanță ca tot omul, sperând să mă distrez. Însă ceea ce trebuia să fie o super excursie, a devenit rapid un motiv să vreau să mă înapoiez în micul meu apartament înghesuit de saci pregătiți de o schimbare de domiciliu.
Și, vă rog să mă credeți, nici mie nu-mi plac subiectele de Evaluare Națională (gen "Istorisește o întâmplare haioasă din vacanță"), dar de data asta simt că ar merita să mărturisesc, doar ca să nu mai ia țeapă și alții.
Treaba a stat cam așa: pentru că mama nu e adepta condusului pe distanțe lungi, am cumpărat un circuit de 10 zile cu autocarul prin Muntenegru de la Bavaria Tour. Ulterior, am descoperit că, de fapt, agenția care se afla în echipa de organizare era OMNIA. Am ridicat din umeri și am zis "OK, ce poate să meargă prost?" - ei bine...iată o listă detaliată.

1. Autocarul fantomă

Pe măsură ce se scurgeau orele în mirificul carton de ouă pe roți aveam senzația tot mai pregnantă că, după impresionantele însemne de vitejie, autocarul a prins vremea războiului. Sistemul de încălzire dificil de reglat, butonul de lăsat scaunul pe spate defect, scurgeri de apă din trapa de pe tavan și un miros delicios de afumătură. Bașca...ați mai văzut autocare care încă au scrumieră? În fine...nici de radio n-ar fi avut nevoie la câtă "muzică" făcea pe cont propriu când se legăna pe serpentine. 
Adică...nu vreau să pară că am pretenții de prințesă, dar din ce știu eu, la un drum așa lung care te trece prin 2-3 țări până la destinație, te asiguri că te ține căruța. A noastra și-a dat ultima suflare lângă o cârciumă din Serbia, când i s-a rupt cureaua de distribuție. În 3h treceam noaptea peste râpele canionului Tara cu același autocar și sincer, mă simt norocoasă că mai trăiesc.

2. Organizare dezorganizată

Poate dacă am fi căutat înainte câte zero-uri are numărul de km pe care trebuie să-i străbatem cu autocarul ne-am fi gândit de două ori înainte să facem rezervare. Chiar și așa, am mai făcut excursii de genul și nu ni s-au umflat picioarele de stat. Drumul a fost lung și timpul prost dozat. De ce? Pentru că atunci când calculezi cât faci până la destinație cu siguranță viteza maximă, traficul, ora de întoarcere și numărul de opriri necesare sunt niște fleacuri care nu trebuie luate în calcul. Păi sigur că da, asta au zis și domnii șoferi când au făcut traseul. Și uite așa am ajuns să ne turtim dosul 12h pe drum ca să căscăm ochii "în excursie" maxim două. Dar cel mai și cel mai rău lucru, după cum spunea doamna ghidă, este că nu ne-am educat vezicile după modelul cocoașei de cămilă; așa că este vina noastră că au fost întârzieri. Nicidecum a autocarului stricat, a nerespectării programului de către echipaj, a șoferilor pe care i-am așteptat să vină 30 de minute peste ora fixată sau a echipajului care, după ce ne-a stabilit o oră de plecare ne anunță pe ultima sută amânări și schimbări de program fară să ne consulte. Serios acum...turiștii sunt de vină, așa că rușine să ne fie!

3. Ghizi "autorizați"

Știam că o să avem un ghid român, dar când am dat cu ochii de doi am zis că a dat norocul peste mine! Că mă vor bombarda cu informații de-o să mă doară capul! Dar ce să vezi...m-am înșelat. Se putea să meargă ceva bine? 
Doamna Olivia și soțul, ghizi mândrii amândoi, nu vorbeau ei cine știe ce engleză și nici în Muntenegru n-au mai fost, dar păreau că știu puțină geografie și mai ales, la ce cârciumă să tragi mai exact. Pe parcusul călătoriei, ne mai trânteau ocazional câte un nume de apă, un număr de locuitori și, chiar de fiecare dată, cine cu cine are graniță în care punct cardinal. Partea lor preferată erau însă poveștile despre socrii lor - fascinant! După părerea lor, asta înseamnă să ai tema făcută așa că ce a urmat după aceste ample descrieri a fost un fel de "laissez faire". Ne lăsau frumușel în mijlocul drumului și ne ziceau "Mergeți să vizitați singuri orașul. Ne vedem într-o oră la autocar." 
Nici măcar despre locul nostru de cazare (orașul Ulcinj) nu ne-au suflat o vorbă. Pentru că, știți voi, farmecul stă în mister. Noroc că, din curiozitate, am apelat la Google. În câteva minute de research am aflat toată istoria fascinantă a orașului vechi care pe ghizi nu i-a interesat.

Și acum poate vă întrebați...ce am făcut în legătură cu situația asta? 
Bineînteles, mai multe familii ne-am pus de acord să concepem o scrisoare de reclamație pe care s-o trimitem agenției. S-a întâmplat, totuși, ca vestea asta să ajungă la urechile ghidei. Ne-a lăsat dezarmați, concluzionând că jumătate din autocar sunt spioni infiltrați de-ai agențiilor rivale. Chiar n-am avut ce să răspund aici, mă prinsese în flagrant și nu mai puteam ascunde dovada. Chiar mă uitam la "Totally Spies" când eram mică.

Așadar, ceea ce trebuie să înțelegeți din tot haosul ăsta este că dacă o să vreți să vizitați vreodată Muntenegru (ceea ce vă recomand cu sinceritate), mergeți pe cont propriu.

Grafică: Maria Ordean

Goodreads. Ghid de folosire.

Goodreads. Ghid de folosire.

3 A.M

3 A.M

0