Perspective

Perspective

Patru oameni într-o cameră. Se uită unul la celălalt, și apoi la ei înșiși. Caută prin toate simțurile ceva. Privirile li se întâlnesc din nou, iar în ochii lor se vede panică. Și se aude iar de nicăieri întrebarea : „Ce este frumusețea?”.

 

Subiectivitatea și relativitatea sunt două concepte care îmbină un număr imens de semnificații despre oameni, lume și viață. Caracterizate de o generalitate decisivă și indispensabilă, subiectivul și relativul depind unul de celălalt și influențează, în primul rând, viziunea oamenilor asupra lumii și ființelor din jurul lor. Privind, astfel, din această perspectivă, care este unul dintre cele mai vagi subiecte, decis prin excelență de relativ și subiectivitate? Frumusețea.

Pentru cineva, frumusețea înseamnă o casă luxoasă, într-o destinație exotică, banii reprezentând etalonul acestei entități pline de mister. Pentru altcineva, frumusețea este sentimentul de melancolie ce răsună în sufletul său la vederea casei părintești, îmbătrânită, dar încă plină de râsetele ce au marcat copilăria efemeră. Altă persoană ar identifica o pereche de ochi albaștri ca marea, ce cuprind întreg universul într-o singură privire, împreună cu un zâmbet sincer, ca fiind frumusețea supremă. Iar altă persoană vede frumusețea ca fiind totul, întregul, faptul de a trăi, vitalitatea acestei vrăji răsunând în tot conștientul său și construind în mintea sa o alternativă a fericirii căutate de întreaga fire umană.

Acești oameni se află într-o cameră. Trebuie să răspundă împreună la întrebarea pusă. Se ceartă. Pereții sunt acoperiți de cuvintele lor, trăirile interiorizate fiind imprimate pe albul pur al acestora. Nu se pot pune de acord. Intervine subiectivitatea ghidată de relativitate : fiecare trăiește aceleași lucruri diferit. Fiecare vede altfel, simte altfel. Pereții se fac negri, iar apoi imaginile trăirilor desenate pe aceștia încep să se deruleze de-a lungul suprafeței lor plate : casa modernă, aflată pe malul mării ; fuga printre părinți a copiilor ce râd cu poftă ; privirea profundă și hipnotică a acelor ochi albaștri. Dar la ultima persoană, imaginile îngheață. Totul se oprește. Iar cei patru oameni se uită din nou unii la ceilalți, și apoi la ei înșiși.

Ultima persoană nu trebuie să vadă nimic. Imaginile reprezintă subconștientul său. Închide ochii și este fericită. Dar nu pentru că a descoperit ce este frumusețea. Ci pentru că a descoperit ce înseamnă să o simți.

Grafică: Maria Ordean

 

Summer Vibe

Summer Vibe

Tot și nimic

Tot și nimic

0