Tot și nimic

Tot și nimic

Eternitatea-i efemeritate,

căci timpul atinge în tot şi pe toate

şi timpul înseamnă schimbare, se pare

că poţi, deci, spune “tot si nimic moare”

Iar timpu’ e vast şi le-atinge pe toate

şi-ncetul cu-ncetu’ lasă totu-n spate

Iar tu nu eşti tu, căci tu nu eşti prezent,

căci prezentu-i, de fapt, trecutu’ latent,

acel infinit de mic, un moment...

Iar timp deja-ţi ia să percepi

şi încă niţel ca să şi pricepi,

deci acest moment deja e trecut

c-a durat ca prin creier să fie cernut.

Generaţii de lut trăitoare-n regret

prezentu-l vedeţi mult prea slut şi repet

că tot ce-aveţi voi este în trecut

anume-amintiri v-au schimbat prea nevrut.

 

 

Iar nimic este totul şi tot e nimic,

Dar ce avem noi când nimic este totul?

Iar prezentu-i chiar infinit de mic

şi-acesta tot nu vă este destul...

Nimicurile de altădată

ţi-s acum mai importante ca niciodată.

 

Existente şi inexistente:

elemente din mulţimi disjuncte,

dar inexistenţa nu-i existentă,

căci ea nu apare în existent.

A ei mulţime-i ceva disjunct

şi, deci ea devine ceva defunct

nefiind ea existenţei intern

şi astfel totul devine etern.

Redactor Colaborator: Robert Bencze

Grafică: Bianca Sora

Articol: Robert Bencze

Perspective

Perspective

Lună galbenă, Lună mușcată.

Lună galbenă, Lună mușcată.

0