Simțuri

Simțuri

Vibrație și miros de acasă. Tonul vocii lui îmi atingea pielea. Eram despărțiți de simple straturi de material și piele. Câte straturi trebuie să străbat ca să ajung la suflet? Îi simt vibrația, mai clară ca niciodată și, închizând ochii, o las să fie percepută de toate simțurile mele. E frumusețe în puseurile vocii lui, milioane de particule care țipă și se ciocnesc una de alta în speranța că vor ajunge să fie salvate, protejate. Atomi de sunet care formează acorduri muzicale. Cum pot vibrațiile să mă facă să plâng? Cuvintele ar trebui sa fie mai puternice, le pot vedea.

 Nu pot fi niciodată sigură de existența unui zgomot, unei vibrații. Doar aplecându-mi urechea mai aproape de sursă îmi pot întări certitudinea. S-ar putea să îmi copleșească mintea, prin impactul unor secunde de muzică incontrolabilă. Prin sursa lor, o ființă în care aș arunca oricând cu iubire. Prin apropierea corpurilor, prin mâna lui pe piciorul meu. Acolo nu e vibrația pe care o auzi, pe care o simți. E doar vibrația care plutește în jurul tău și tu îți imaginezi cum zboară, deși duci lipsă de dovezi că ar exista. Și mai frumos este că orice urmă de vibrație generată de corpul lui va rămâne pe mine. Ecouri ale unor atingeri, ale unei urechi pe spatele lui în timpul discursului cu voce calmă, ezitantă. 

 Ochii vibrează și ei uneori, când se simt copleșiți de Soare. Coloana vibrează și ea uneori, când se simte copleșită de gheață. Iar mie mi-e de ajuns o voce. Vibrația trece prin straturi. Este singura destul de impunătoare, care are curajul să se arate dincolo de piele. Vibrația e o manifestare autentică a sufletului. Timpul este singurul care o poate distruge. Se pierde și o spirală de vibrație și secunde se formează imediat ce a luat naștere din corpul care urlă. Mișcare aproape insesizabilă ale unor mici ființe și mai insesizabile. Respiră pentru prima oară și atunci când o fac, lasă în urmă micile particule, renunțând la dorința animalică de a fi salvate. Și astfel, înecându-se într-un curaj forțat, pleacă, zburând. Se împrăștie vibrația, care era, surprinzător, mai puternică decât cuvintele cu doar câteva secunde în urmă.

  Până la urmă, timpul e cel care construiește și demolează sunete, atingeri, voci, ghidat de legi pe care nicio ființă nu va putea vreodată să le înțeleagă. Când două corpuri își unesc o infimă parte aparent neimportantă, dispare orice conștientizare a timpului. Singura forță cu care nu va putea lupta vreodată este iubirea. Se opun și dacă ar fi cuvinte care să definească cu exactitate ce înseamnă și de ce luptă, acestea ar crea o vibrație care ar cutremura miliarde de coloane, ar forța perechi de ochi să se închidă fără avertizare, ar demola, prin puterea cutremurelor, orice instanță a logicii și rațiunii. Pe când am capul odihnit în poala ta și aud cum îmi vorbești, mi-ai distrus orice noțiune de nevoie neîndeplinită. Vibrația mă salvează, așa cum particulele ei nu ar fi îndrăznit să spere.

  Grafică: Emma Ionescu

Opportunity Weekend - behind the scenes

Opportunity Weekend - behind the scenes

3 Sfaturi care te ajută să împiedici o dispută

3 Sfaturi care te ajută să împiedici o dispută

0