Sindromul „No Wi-Fi”

Sindromul „No Wi-Fi”

„Choose Facebook, Twitter, Snapchat, Instagram and a thousand other ways to spew your bile across people you’ve never met.
Choose updating your profile, tell the world what you had for breakfast and hope that someone, somewhere cares.”

O parte dintr-un monolog strălucit dintr-un film și mai strălucit. Cel puțin aceasta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte odată ce am început să scriu. Lăsând nostalgia la o parte, în ultimele zile mi-am pus o întrebare pe cât de banală, pe atât de serioasă – care e faza cu Internetul?

Timp de o săptămână, am avut ghinionul ca cei de la cablu să îmi întrerupă conexiunea la Internet… sau poate norocul? Recunosc, primele momente nu au fost prea plăcute. Nu mai aveam cum să vorbesc pe grupurile de prieteni, nu mai aveam cum să mă țin la curent cu ce se întâmplă în lume, nu mai aveam cum să mă delectez cu poze postate de conturile mele preferate. Și totuși, în final, nu a fost atât de rău, chiar dimpotrivă.

Am simțit că mă molipsesc de sindromul „no Wi-Fi”.

Am scos de la naftalină colecția mea de CD-uri și mi-am lăsat camera inundată de Hurts, Lana Del Rey și Green Day. O fi briliant YouTube-ul, dar un mic ecran nu se compară cu atmosfera bătrânului meu casetofon.

Am simțit nevoia să ies, să explorez, să descopăr orice se schimbă în împrejurimi, de la oameni la o cafenea pitită pe o stradă lăturalnică sau noua clădire construită la doi pași de casă (…care nu respectă sub nicio formă normele arhitecturale ale zonei, dar asta e partea a doua).

Am readus în rutina mea o activitate preferată pe care, din păcate, am cam neglijat-o odată cu haosul și responsabilitățile liceului – cititul. Îmi era dor să stau o zi întreagă cu nasul în cărți și reviste pe placul meu, să mă bucur de ele așa cum trebuie. Se prea poate să mă fi uitat și la (prea) multe filme Star Wars… Nu regret nimic!

Am vorbit la telefon cu cea mai bună prietenă a mea… destul de bizar având în vedere că am ajuns să mă simt mult mai confortabil comunicând prin mesaje decât prin apeluri. În orice caz, prind tare bine și niște discuții pe șleau care, vrei, nu vrei, ajung să dureze ore în șir.

Nu în ultimul rând, am dansat. Chiar așa! Fiind o introvertită notorie ce preferă să stea deoparte în orice circumstanță, a fost o adevărată minune să mă las dusă de val și să îmi testez „talentul” pe melodii precum Lust For Life sau R.I.P. 2 My Youth date la maximum. Cine-ar fi crezut că te poți simți așa liber în pijamale în propria ta cameră?

Am reușit să îmi ocup timpul cu lucruri mărunte, dar frumoase. Cât despre Internet? De acum încolo, doar strictul necesar! Da, avem nevoie de el într-o oarecare măsură, însă nu pe cât de mult îl folosim, chiar fără să ne dăm seama. Sunt enorm de multe alternative pentru noi toți care așteaptă să fie explorate. Tu ce alegi?


Foto : Monica Seiceanu

Evadeaza

Evadeaza

(D)EFECTUL PLACEBO

(D)EFECTUL PLACEBO

0