Povesti - Mihaela Noroc si Atlasul Frumusetii

Povesti - Mihaela Noroc si Atlasul Frumusetii

Seara de 29 noiembrie m-a purtat, înfrigurată, pe Elisabeta, în drum spre Humanitas – Cișmigiu. Am ajuns și m-a izbit un val de căldură și energie. Cu deschidere și o oarecare nerăbdare, așteptam să apară Mihaela.

  Prea multe nu știam despre ea, decât că și-a luat lumea în cap și a fotografiat femei din 60 de țări. Ulterior, a scos cartea cu cele 500 de portrete ale femeilor pe care le-a cunoscut, în așa-numitul “Atlasul Frumuseții”, sau “Atlas of Beauty”, varianta în limba engleză.

  Cu ochi curioși, am fost surprinsă să am în fața mea o prezență naturală, o persoană caldă, jucăușă, cu părul gri. Aproape că vedeam în privirea ei toți oamenii pe care i-a întâlnit și tot ce a trăit departe de casă. Cu ceva emoții, a început să ne povestească parcursul ei, încă de la 16 ani, vârstă la care a primit primul aparat foto. Copilăria ei a fost plină de culoare, și în majoritatea fotografiilor ei se reflectă lucrul ăsta, fiind dintotdeauna fascinată de culori și de frumusețea autentică. 

  A plecat în Etiopia, neavând în minte proiectul pe care avea să îl contureze după câțiva ani și 60 de țări colindate. Se plimba pe stradă și de fiecare dată când o femeie îi atrăgea atenția, vorbea cu ea și ajungea să îi facă o fotografie. Uneori dura câteva secunde, alteori petrecea o zi întreagă cu o femeie și o fotografia în diferite ipostaze ale vieții ei de zi cu zi.  A avut parte de un mare șoc cultural când a ajuns prima oară acolo. A avut și multe momente în care îi era teamă și alegea să nu iasă în evidență, pentru a evita situațiile periculoase. 

  Pentru ea, fotografia este despre a arăta lumii o „bucățică de realitate”, cât mai personal și subiectiv. “Bucata” ei este frumusețea femeilor de pretutindeni. A ales să fotografieze oameni și nu natura, femei și nu bărbați, pentru că a vrut să creeze o altă formă de a ne uita la femei, fără a le transforma în obiecte sexuale, așa cum se întâmplă deseori în mass-media. Pentru că în multe țări din jurul lumii, femeile nu ies niciodată în față și nu au mereu aceleași drepturi ca bărbații. Noi, europenii, trăim în iluzia că peste tot este la fel ca la noi, însă în multe state de pe restul continentelor, vizibilitatea femeilor este estompată. Mihaelei i se pare nedrept ce se întâmplă și unul din scopurile proiectului ei a fost să atragă atenția asupra acestui fapt, reușind în același timp să arate partea frumoasă a lucrurilor. 

  Crede foarte mult în respect, în intimitate și aplică aceste două principii când face fotografii. Surprinzător, nu este o persoană tehnică și nu este cea mai mare fană a aparatelor foto, dar îi place să captureze frumosul din jurul ei cu ajutorul lor, așa că a ajuns să le aprecieze mai mult.

  Acum, Mihaela este într-un turneu al cărții, după ce a avut lansarea la târgul de carte Gaudeamus. Speră la un al doilea volum și este extrem de recunoscătoare pentru toți oamenii care au susținut-o online și nu numai. Toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi crezut că există foarte multă bunătate în lume. De aceea a ales să arate una din părțile frumoase ale vieții de pe Terra, pentru a da speranță oamenilor care nu mai cred de mult în lucrurile bune din jur.

Redactor: Bianca Raicu
Foto: The Telegraph

Trupa de Teatru „Joc” debutează pe scena teatrului profesionist

Trupa de Teatru „Joc” debutează pe scena teatrului profesionist

Castelul din Nori

Castelul din Nori

0