Trei motive pentru care îmi place să fiu invizibilă

Trei motive pentru care îmi place să fiu invizibilă

Când vor să fie drăguți, oamenii mari le spun copiilor că „în fiecare din noi se află câte un super-erou”. Și na…după așa veste bombastică, stă și copilul și se gândește, după care întreabă: „Păi, mami, atunci eu ce super-putere am?”.                                                  

Hai că i-a zis-o… .

Într-adevăr, cică toată omenirea ar avea un potențial extraordinar, însă dilema cu care ne confruntăm zi de zi este despre cum reușim să conștientizăm acest potențial și să-l folosim în interesul nostru.

Așa se face că unii din noi se trezesc în ipostaza originalului „om invizibil” și se întreabă dacă să fii super-erou (și, eventual, să salvezi lumea) merită suferința de a te simți ignorat în fiecare zi. Faptul de a trece neobservat pare să aducă numai strângeri de mână ratate, ”seen”-uri în viața reală și oameni cu care trebuie să faci cunoștiință de mai multe ori în aceeași zi pentru că, după câteva minute, deja ți-au uitat și fața, și numele. Sună a blestem pe viață? Ei bine, află de la o profesionistă că nu e chiar așa rău cum pare. Din contră, mi se pare că invizibilitate este o abilitate subapreciată. Iar ca să încerc să-ți dovedesc asta, am făcut o listă cu avantajele mele preferate în a trece neobservat.

  1. Scapi mai des de terifianta „ascultare”.  Dacă se întâmplă să fii elev/student, iar invizibilitatea ta nu funcționează doar pe arii restrânse, este foarte probabil să fii unul din norocoșii pe care profesorii nu prea îi scot la tablă. Motivul este unul foarte simplu: omul invizibil este de multe ori un personaj atât de neutru încât prezența sa nu face nicio diferență în cameră, așa că...nu este remarcată. Și știm cu toții că nu poți asculta un elev dacă acesta nu e prezent; de pus note ce să mai vorbim... .
  2. Consecințele propriilor greșeli nu te pot atinge. Acum pe bune, cum ai putea trage la răspundere pe cineva pentru o tâmpenie dacă nu-ți amintești fața vinovatului? Omul străveziu se poate bucura de faptul că eșecurile sale nu ajung prea des în lumina reflectoarelor, sunt uitate foarte repede din motivul acesta sau pur și simplu ajung să nu-i mai fie atribuite. Mișto, nu?
  3. Acces nelimitat la informații interesante. Poate că una din cele mai intrigante posibilități ale omului invizibil este aceea de a-și forma o viziune mult mai clară despre mediul social prin acumulare și stocare de...bârfe. Fie că este vorba de o intenție de spionaj cu strategie planificată sau de banala situație în care doi oameni încep o discuție personală, uitând că mai e o treia entitate acolo, omul invizibil poate ajunge să afle secretele altora. Cea mai interesantă parte, însă, începe atunci când descoperă că circulă două povești radical diferite despre același conflict social și se formează două adevăruri virtuale distincte.

PS: ar mai fi putut exista un punct patru despre cum e doar puțin mai ușor să fentezi securitatea, dar m-am gândit să nu insist pentru că, sincer...mai am nevoie să profit de el din când în când.

Grafică: Flavia Nistor

Liniște

Liniște

Venus

Venus

0