Ia-mă de mână

Ia-mă de mână

“Hai să mergem”, îmi spuneai. 
 Nu puteam protesta. Gândul îmi era redus la tăcere de respirația ta. Uneori, pentru că voiam să văd cum e să fii tu, respiram la fel ca tine. Ușor, greoi, căci tutunul ți-a pătruns și-n minte. Mă opream doar atunci când simțeam amețeală, pe care o asociez cu tine. Când mă întreb de ce, îmi dau seama că e cel mai apropiat sentiment fizic de ce se întâmplă cu mine când te văd. Se poate să cobor de pe culmile gândurilor cliseice din dragoste, vă rog? Știu că mai bine cobor decât să alunec, decât să cad. Dar prețuiesc orice secundă de când te-am privit în ochi prima oară. Și nu aș primi nimic la schimb pentru un ultim moment pe culme. Trag de timp, trag de tine, trag de mine. 
 “Hai, mai stai” 
 De-aș fi om de știință, aș găsi modul prin care pot prinde infinitul în borcan. Iar după, i-aș înghiți conținutul și te-aș săruta. Crezi că ar avea efect pentru amândoi? 
  Vreau un infinit, dar nu vreau unul fără tine. Dacă cumva pleci exact când borcanul e golit cu sete de mine? Infinitul va trăi în mine și eu în el, dar fără tine. Când mi se face dor, am în cap borcanul ce nu există și infinitul imposibil fără tine. Iar atunci, parcă golul din stomac se reduce, căci mă gândesc: „Mai rău decât un infinit fără el nu poate fi, așa-i?“  
 Te întorci și când mă săruți, îmi imaginez că tocmai ce mi-am înghițit porția de infinit. Ăsta e scenariul frumos din capul meu. Atât de imposibil încât nici în mintea mea nu supraviețuiește mai mult de 5 secunde.  
 E trist cum totul se termină, nu? Sunt un copil cu speranța că tu vei dura la nesfârșit. Sunt oceanul din sufletul tău pe când simți că mintea ți-e uscată. Îți sunt melodia cu care te trezești în minte.  
 “Ia-mă de mână, e tot ce am nevoie”

Foto: Bianca Raicu

The Dragon's Gem - Part 3: The Ancient One

The Dragon's Gem - Part 3: The Ancient One

Liniște

Liniște

0