Doi roșii și o mustață

Doi roșii și o mustață

Merg pe stradă. O stradă pustie. Câteva mașini parcate ici-colo. Case elegante una lângă alta. Nu știu cum se numește. Un nume complicat. La fiecare cinci pași îmi cobor privirea spre telefon să mă asigur că încă mă aflu pe drumul albastru și strălucitor. Muzica se aude în căști, dar nu sunt atentă. Cred că e U2, parcă.

Strada are ceva ciudat la ea. De parcă ar avea viață. cred ca daca ar fi vie, ar fi o femeie blândă, cu un zâmbet de mamă cald si primitor și cu o sclipire de iubire în niște ochi albaștri.

Tocmai visam la acei ochi când telefonul vibrează și aud în căști cum vocea lui Freddie Mercury este înlocuită de vocea robotică ce îmi spune: You have arrived at your destination. Mă uit în dreapta și văd, printre niște ierburi, pe o poartă veche, numărul 23. Asta trebuie să fie. În fața gardului era parcat un Fiat mic și albicios, de n-avea nici măcar uși în spate. Logic că nu există nicio sonerie, dar nici poarta nu e deschisă. Bag mâna printr-o gaură a ușii și ridic sârma ce o lega pe din înăuntru. Super, m-am zgâriat. Chestia asta cred că e și ruginită. Îmi bag degetul rănit în gură și intru în curte însoțită de scârțâitul enervant al porții.

Îmi opresc muzica. AC/DC nu mai are nicio legătură cu peisajul acum. Buruieni și verdețuri crescute aleatoriu. Din când în când niște scaune de metal, un pavaj de pietre. Ghirlande colorate de hârtie atârnau încă deasupra curții și pe la terasă împreună cu niște lampioane și alte resturi din decorațiunile festivalului.

Mă apropii de casă. O casă gri, mare, veche. Arăta caraghioasă cu chestiile alea colorate pe ea. Acum observ că peisajul ăsta ar putea semăna din ce în ce mai mult cu un film. Păcat că nu îmi plac filmele.

Intru în hol. Aceiași pereți bej și crăpați, acoperiți cu tablouri, desene, colaje și poze. “Când tinerii se întâlnesc cu titanii.” Mă gândesc ironic.

Mă apropii de o ușă și intru. Pipăi peretele după întrerupător. Când degetele mele ating micul butonaș magic, apăs. În bezna aia nesfârșită se luminează un bec în mijloc, spânzurat de un cablu.  Mă apropii până îmi ajunge în dreptul feței. Îmi întind mâinile în fașciculul de lumină. O lumină albă, ușor gălbuie, dar parcă și puțin albăstrie. Înăuntru, trei pești înoată în sticla. Sunt roșii și au mustăți.

Grafica: Irina Ionita

Types of Teenagers

Types of Teenagers

Un altfel de treasure hunt

Un altfel de treasure hunt

0