„Cioc, cioc!”- Și arta s-a încăpățânat să ne țină la ușă

„Cioc, cioc!”- Și arta s-a încăpățânat să ne țină la ușă

Istorioara noastră începe ca un clișeu simbolistic, într-o zi de aprilie pe care ploaia o etichetează cu „predestinată eșecului”.

Subiectul - Weekendul galeriilor de artă (Un eveniment în care treizeci și patru de galerii de artă din capitală, promovând arta contemporană și artiștii români se află la dispoziția publicului larg timp de două zile întregi - o sâmbătă și o duminică);

Protagoniștii - eu, omul sucit și Bianca, maniaca nonconformismului.
Ce-am făcut noi când vântul șoptea amenințări la adresa umbrelei și patul ne implora să nu-l părăsim? Ne-am gândit că cea mai bună metodă să te distrezi original când altă treabă n-ai este să vânezi comori artistice cu harta prin București. Așa că ne-am rezervat o duminică pentru a experimenta subiectul mai sus menționat.

Faza ironică este că, deși anunțul spunea că evenimentul se va desfășura pe durata unui weekend întreg, în realitate se pare că ploaia a speriat jumătate din echipa de organizare. Ca urmare, ne-am trezit de mai multe ori că batem la ușile unor galerii închise.

În fine, am înțeles că frica de apă e un lucru firesc, la fel ca lenea, iar cheful îl știam de mult ca fiind capricios. Așa că am trecut peste și am zis „măcar să ne bucurăm de cele deschise”. Și la capitolul ăsta pot spune că a fost cu adevărat o experiență unică.

Cu siguranță că nu m-am gândit până acum că poți alcătui o galerie folosind 3 poze cu vlăstarul din grădina bunicii și niște scotch (na, ca să nu le sufle vântul).

Și nici prin cap nu mi-a trecut că duminica asta ar fi putut să fie o oportunitate de senzație pentru fratele meu mai mic. Ce vreau să spun este că am avut șansa să asist la o reinventare a regulilor de utilizare lego - fă-le ghem, adaugă niște superglue și voilá! Ai o...ei bine, presupun că fiecare își poate da cu părerea după propria viziune.

Însă printre toate aceste capodopere mărturisesc că a existat o lucrare care chiar m-a impresionat. În mijlocul unui perete alb ce simboliza pacea și liniștea lipsei de inspirație, trona un afiș care cred că m-a ajutat să înțeleg metafora din spatele expoziției:

Foto: Raluca Chifor

Nimeni

Nimeni

Facepainting: 4 picturi aduse la viață

Facepainting: 4 picturi aduse la viață

0