Există prietenie?

Există prietenie?

Prietenia, dulcele concept al iubirii infinite “neromantizate”, reprezintă singura sevă a speranței în umanitate. Creștem cu dorința de a metamorfoza orice interacțiune într-o conexiune de viață, într-un amalgam de amintiri ce au scopul de a ne înzestra cu arome beatitudinale. Ne împletim sufletele pe plan astral, creând o comunicare telepatică, independentă de insignifianța cuvintelor. Cum au luat naștere aceste legături inexplicabile? Cum este posibil acest magnetism uman care stabilește o atracție între minte și suflet, depășind fizicul?

Am stat și am analizat elementele acestei idei de “prietenie”. Vibrațiile simplului grup de litere au un impact imens asupra timpanului, a structurii mele organice. Îmi trezesc o oarecare nostalgie nefirească, dar pe care paradoxal o primesc în străfundurile-mi inimii cu atâta caldură. Sigur, palpit. Nu, nu este o reacție alergică la frica de a pierde prietenia in cauză, ci o coliziune. O simplă lovitură de sunete ce mă transportă la urmatoarea întrebare: “Există prietenia?”

Între a face cunostință cu o persoană și a cunoaște o persoană este o crăpătură sudată numai de timp. Atunci când îți autoproclami o ființă ca fiindu-ți prieten, există un sentiment de apartenență, o ascensiune constantă între gelozie și iubire. Utilizez cuvântul “gelozie” din nevoia de a schița cu exactitate trăirile intense ale prieteniei, lipsite de romantismul fizic. În această relație, posesivitatea își face loc la bazele gândirii, acaparează siguranța și dă rodul furiei interne, a frustrării stagnării evoluției binelui în tine. Astfel, începi să îl percepi pe al tău “prieten” ca pe un obiect sintetic, lipsit de emoție, gândire și suflet. Acum, în aceste momente agonizante, transpui în el vina excluderii tale și consideri că este dator să îți aparțină, trup și suflet. Este oare prietenia adevarată încă un motiv de a născoci moravurile universului?

Ne grăbim să numim într-un spirit pueril toate persoanele cu care vorbim “prietene”. Aruncăm această etichetă fără a ne dărui cu totul acestor persoane. Ne este frică să le îngăduim ocazia de a ne cunoaște, de a ne săpa scorburile lăuntrice, căci dacă atunci când vor pleca, ne vor fura bucăți din noi? Dacă dezamăgirea va fi atât de mare, încât nu ne vom mai ridica din nămolul stagnării în solitudine? Un singur lucru este esențial: Nu îți fie teamă! Viața fără prietenie reprezintă o irosire a timpului, un corp pierdut în mulțimea existenței. Descoperă-te pe tine prin alții, lasă-ți trăsăturile să alunece frivole pe firul conexiunii umane, dăruiește-ți dragostea în cea mai pură formă, căci dacă este să extragem sâmburele acestei noțiuni abstracte, iubirea necondiționată de barierele minții te unește cu sufletele din împrejurul tău.

Așa vei găsi libertatea supremă, confortul inimaginabil. Fiecare cuvânt, emoție și idee poate fi expusă fără frica de a fi judecat. Te simți înghițit de căldura protecției prieteniei, căci știi că respectivul/respectiva îți accesează cu ușurință sentimentele, încât ajungeți la un nivel de comunicare asemanatoare cu telepatia. Crezi că fabulez? Este un lucru inevitabil, nimic nu se simte forțat în această relație. Energia voastră își îmbină vibrațiile într-o armonie aproape palpabilă, transmițându-vă reciproc tot pozitivismul acaparat. Când ai un prieten, te simți îmbătat de putere, dar nu este o putere efemeră, lipsită de cauză și scop. Ea este întruparea blândeții și a fericirii într-un efect, îți creează oportunitatea de a experimenta ineditul. Sunteți voi împotriva lumii, o bombardați cu euforia voastră și o înfluențați prin simpla prezență.

Prietenia? Da, există. Este accesibilă? Asta numai daca îți îngădui deschiderea traseelor spre explorarea propriului suflet. Cu toții suntem pătimașii protecției. Facem tot posibilul de a ridica acest scut impenetrabil răului, însă binele rămane exclus din sfera persoanei tale. Desigur, eu sper că am reușit să îți expun adevărata manifestare a acestei relații și că înțelegi importanța ei atât pentru tine, cât și pentru mediul în care trăiești. Oferă prietenia fără așteptări imense, căci doar așa vei primi un răspuns oglindit la actiunile-ți săvârșite.

Fotograf: Monica Seiceanu

Articol: Maria Ivan

Vocea celor mulți

Vocea celor mulți

„Inimă de cerneală”, Cornelia Funke

„Inimă de cerneală”, Cornelia Funke

0