Abstract

Abstract

Mi-am privit moartea-n oglindă

Și n-am știut care din noi era reflexia.

Cine definește pe cine?

-Timpul le definește pe toate!

Mi se învârte capul de iepure

Pe un spin de trandafir

Portocaliu... .

Nu! Timpul nu există,

Timpul e al meu, iar eu mă hrănesc cu fantome.

Fiecare-și definește timpul creat

Și se lasă distrus de oglinda putredă

A propriei imagini.

Cea pe care n-o vezi, pe care n-o crezi

Cea de care fugi... .

De ce fugi?

Nu știai că frica are picioroange?

.

.

.

Te temi de ce creezi, copile?

Înseamnă că te temi de tine.

Înfiorătoare ființă te crezi...,

În aroganța penibilă a rarității.

 

Nu mai zic nimic,

Nu mai știu nimic,

Nu te mai caut; ajunge-mă din urmă!

Te las să mă găsești,

Însângerată în zâmbete.

.

.

.

Și poate dacă n-am fi definit timpul,

N-ar mai fi existat.

Arta se hrănește din nume: Abstract

Grafica: Emma Ionescu

Dragă artă

Dragă artă

Vocea celor mulți

Vocea celor mulți

0