Câteva cuvinte cât o mie de gânduri

Câteva cuvinte cât o mie de gânduri

Dragă jurnalule...

Nu ai idee cât de ușurată mă simt că scriu aici. Simt că lumea reală nu mai e de ajuns pentru toate gândurile mele, simt că dau pe afară de trăiri pe care nu pot să le exprim atât de simplu cum pot aici. Cred că ești cea mai bună soluție de a-mi găsi echilibrul în mintea mea, aici dau de libertate, nu de barierele realității cu care trebuie să mă confrunt de fiecare dată când am ceva de spus.

De cele mai multe ori mă trezesc în situația în care sunt blocată. Fie de stereotipuri, fie de persoane care (cică) sunt mult mai importante, superioare din orice punct de vedere, fie de lucruri pe care vreau să le fac, dar care nu sunt acceptate de alții din cine știe ce motive... De ce să fiu privată să fiu eu? De ce să nu pot, măcar pentru a fi eu împăcată și mulțumită de sine, să zic pe față perspectiva mea asupra lumii și asupra amalgamului de întâmplări și probleme cu care vine ea la pachet? Presupun că am și eu drepturi. Poate nu știu prea bine cum să mi le evidențiez... Aici intervin timiditatea, lipsa de curaj, defecte (sau calități?) pe care mulți dintre noi le au.

Așa că cine m-ar opri să vorbesc cu tine? Tu mă vei asculta fără să mă judeci. Tu mă vei înțelege când nimeni altcineva nu o va face. Tocmai pentru că toți avem nevoie de un loc în care să ne descărcăm, să privim ce ni se întâmplă, să încercăm să îmbunătățim ce ne deranjează și pur și simplu să fim sinceri cu noi înșine. Iar tu, jurnalule, ești tot ce am nevoie.

Cu drag,

o fată care încearcă să se descopere

Foto: Monica Seiceanu

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

0